foarte interesant

Posted: August 28, 2010 in Uncategorized

am citit azi un articol tare tare intersant care a iscat multe controverse printre cititori. am citit si absolut toate comentariile si-am ramas uimita, desi nu e o noutate, cati oameni sunt absolut spalati pe creier. slava domnului ca n-am nicio prietena cu copil. insa chiar vinerea trecuta am trait o experienta absolut socanta. dupa serviciu m-am vazut cu uana la o terasa in centrul vechi sa bem si noi un suculet. la o masa mai incolo era  o panarama de femeie care-i schimba pampersul copchilului PE MASA. asta in timp ce noi si altii mancam. toata lumea se uita oripilata, iar ea se purta ca si cum ceea ce facea era absolut normal. va jur ca-n secunda aia mi-a venit sa ma ridic de la masa si sa ma duc sa-i ard o pereche de palme. ca sa nu mai zic ca nimeni din personalul terasei nu s-a dus sa-i atraga atentia imbecilei sa-si ia plodul si sa-l duca intr-un loc mai ferit de ochii celorlalti, la baie gen.

o alta chestie care ma irita este ultima moda ca atunci cand o femeie naste sa dea sms-uri la toata lista din agenda telefonica. mai ales o femeie cu care n-ai mai schimbat absolut nicio vorba de-o gramada de timp si cu care n-ai nicio relatie de amicitie. wtf?! si daca-i nascut ce?! ce asa mare realizare e asta ca faci un copil?! 99% din femei pot asta. ca unele aleg sa n-o faca, asta e alta poveste. cred sincer ca a face copii este ori o mare dovada de egoism – ca iti doresti sa fii mama, ca sa aiba cine sa-ti aduca un pahar cu apa la batranete, sa-ti tii barbatul langa tine cu forta etc – sau, mai rau, un raspuns la presiunile sociale. „tre’ sa fac si eu neaparat un copil sa intru in randu’ lumii”. am auzit asta de-atatea ori de mi s-a ascrit. sa faci copii ca „asa trebuie” este cea mai mare imbecilitate posibila.

acum sa spun si-o poveste a unei cunostinte. o verisoara. tipa era cuplata cu un tip de ceva timp. toata lumea o intreba „cand va luati?” obsesiv. s-au luat. dupa putin timp a inceput treaba cu „da’ copii nu faceti?!”. asta saraca era disperata. asa ca s-a hotarat sa faca un copil. avand propria ei afacere, muncea extraordinar de mult. stresul era la cote maxime. nu reusea si basta sa ramana gravida. au inceput vizitele la medici. i-a luat pe cei din tara la rand, iar mai apoi de-afara. ani de zile. nimic. toti ii spuneau acelasi lucru „esti prea stresata!”. atunci ea si barbac-su au hotarat sa adopte doi frati de vreo 4-5 ani. au vrut doar unul, dar toata lumea i-a sfatuit ca nu e bine sa desparta fratii, asa ca i-a luat pe-amandoi. i-au luat acasa de proba, s-au inteles si-au ramas la ei. peste vreun an au iesit si actele de adoptie. ei fix atunci tipa afla c-a ramas gravida. a nascut. acum e gravida iar! peste vreo luna-doua naste a doua oara, al patrulea ei copil. va jur ca este pur si simplu disperata. de parintii ei nici nu mai zic ca sunt saracii epuizati fizic si psihic. a ajuns de la extaz la agonie si-asta numai pt c-a ascultat de „gura lumii”. norocul ei este ca sta foarte bine dpdv material, dar daca n-ar fi stat ce-ar fi facut cu 4 copii?!

Anunțuri
Comentarii
  1. Ingrid spune:

    Bai, imi vine sa te pup 😀 Excelente idei, ar fi meritat dezvoltate mai pe larg (asta ca sa nu ti suie la cap :P). Sunt intru totul de acord, eu chiar am ajuns sa ma cert cu lumea cand mi s-au suit la cap „morcovel”, „iaurtel”, calitatea scaunului copilului, de cate ori a regurgitat, colici, cum nu accepta olita, cum… ahhhhh!!!

    Evident ca, din toata povestea asta, a iesit ca io-s o insensibila frustrata ca nu am copii (sunt casatorita de 3 ani), ergo nu inteleg sentimentul matern, asa ca sa-mi fie rusine ca nu ma bucur (ha?) si nu empatizez total si neconditionat cu problema iaurtelului si morcovelului.

    Imi plac copiii, dar urasc felul in care pare a se lichefia creierul mamelor in urma experientei maternitatii. Ah, si inca un narav al mamicilor – „fa si tu copil, daca nu ai traiesti degeaba, e un sentiment asa si pe dincolo samd”. Iti zic, ma seacaaa.

  2. zandreea spune:

    asa e, ar fi meritat dezvoltat mai pe larg subiectul dar cred ca l-au dezvoltat destul cei care-au comentat la textul respectiv. eu, repet, slava domnului ca nu am nicio prietena cu copii ca nu stiu sincer cum as fi reactionat la asemenea discutii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s