colega mea Simona

aproape in fiecare seara, inainte de culcare, cand zac in pat imi zboara ganduri prin cap. multe ganduri. si idei. si ma gandesc mereu ca atunci cand ma voi trezi o sa scriu pe blog despre ele. cine dracu are chef dimineata sa stea sa scrie pe blog?! eu una nu! merg pana la birou cu barba-n piept, cu ochii intredeschisi, ca somnambula caut aparatul de cafea si abia dupa ce beau cafeaua imi revin si-ncep sa-mi citesc zecile de mail-uri. cu toate astea nu sunt o cafegioaica. in rest, nu beau cafea. in zilele libere, vreau sa zic. decat daca dau de vreun starbucks, atunci imi vine s-o beau ca pe apa. din aia cu caramel…mmmmmmmmmm….in fine.

ceea ce voiam sa scriu azi, e despre altceva. am o colega. Simona. o stiu de 3 ani, de cand am venit in agentie (luna asta fac 3 ani smf). ea era deja de ceva timp cand eu am venit. mi-a placut foarte foarte mult de ea la inceput. dar  “mult de tot” (vorba unei alte colege). cu timpul insa, nu stiu ce s-a intamplat c-am ajuns sa nu prea ne inghitim. e mult spus asta – cel putin din partea mea. insa din partea ei, cu siguranta ca nu ma halea deloc. nu stiu de ce. daca am deranjat-o cu ceva sau pur si simplu nu-i placea de fata mea. saptamana trecuta s-a intamplat insa o intamplare. un ceva ce m-a facut sa ma simt, dintr-odata, mai apropiata de ea. ceva ce culmea n-are nicio legatura cu serviciul, ceva ce m-a facut sa-i vad fata umana, pe care eu pana in momentul ala n-o stiam. nu stiu din vina cui. vreau sa zic ca o noapte intreaga m-am gandit la ea fara incetare. lucru pe care nu-mi aduc aminte sa-l mai fi facut vreodata, adica sa ma gandesc la ea in timpul meu libre si culmea, noaptea! in fine, sper ca asta sa fie un prim pas spre o “mai buna colaborare”. nu ne-am certat niciodata, dar intotdeauna a fost o stare de incordare intre noi si-am simtit un fel de antipatie din partea ei, care insa nu m-a deranjat niciodata. desi cele mai bune prietene ale mele sunt foste sau actuale colege de serviciu, am trasat o linie de demarcatie foarte clara intre job si restul. cel putin asa-mi place sa cred.  hai pa! ma duc sa-mi culeg capsunile si pepenii