soarta mi-e potrivnica

imi vine sa si rad de titlul asta…ideea e urmatoarea: dupa prea mult soare, vine intotdeauna o furtuna naprasnica. daca ti se da ceva, ti se ia pe cealalta parte inzecit, daca nu chiar insutit sau, ca sa fiu de-a dreptu’ dramatica, inmiit. nu mai am chef sa scriu aici de la un timp. nici chef, nici timp. parca am un blank in capatana. mi-e dor de alte vremuri. am ajuns sa traiesc in asteptarea week-end-urilor. mi se pare ca timpul trece extraordinar de repede si, cu toate astea, nu se misca nimic. mi-e dor de fete…mi-ar placea sa stau mai mult timp cu ele, dar tot timpul apare ceva. ma gandeam deunazi la cum era anul trecut pe vremea asta si tare mai era bine. anul trecut ma gandeam la acum doi ani si trageam aceeasi cocluzie, pentru ca probabil la anu’ sa gandesc din nou asa. oare e din ce in ce mai rau sau odata cu trecerea timpului amintirile nasoale se sterg din memorie si ramanem doar cu alea misto?! si mai am o nelamurire: ce e parerea de rau?! poate sa-mi raspunda si mie cineva?! ca singura, slabe sanse…